Tulcea
Ma uit in jurul meu si vad un om batran. Privescsi il analizez cum ii sade pe fata barba lui sura si smotocita, la nasul rosul inghetat de vreme, la ochii sai mici si blajini, si ma intreb de ce sta pe banca ingandurat si la ce priveste.Ma uit si eu in aceiasi directie, si vad 3 copilasi cum se joaca, cu cainele lor energic, si se bucura de fiecare clipa. Momentul imi face ziua mai frumoasa, si ma face sa ma gandesc la copilarie.
Stau ma uit iar la batranel, si tot ma intreb la ce gandeste.
Si intru in vorba cu el, il rog daca-mi poata tine o lectie de istorie despre orasul Tulcea. Ii ascult vocea plapanda si imi povesteste despre orasul sau natal. Stau il ascult, si-l intreb catre final de ce este asa suparat, si de ce privea fix la copii cu cainele. Si-mi raspunde: "Nu sunt suparat sunt foar fericit sa privesc pe copii". La care eu ii spun: "Dar nu se vede pe chipul dumneavoastra sa fiti fericit", raspunsul sau fiind "Sufleteste ma bucur, trupeste nu am cum, ranile din razboi s-au vindecat, dar cicatricea a ramas".
O lectie bine primita de la un batranel, nu am decat sa va spun: Bucurati-va de orasul vostru!!!